وَقَالَ الَّذِينَ أَشْرَكُوا لَوْ شَاءَ اللَّهُ مَا عَبَدْنَا مِنْ دُونِهِ مِنْ شَيْءٍ نَحْنُ وَلَا آبَاؤُنَا وَلَا حَرَّمْنَا مِنْ دُونِهِ مِنْ شَيْءٍ ۚ كَذَٰلِكَ فَعَلَ الَّذِينَ مِنْ قَبْلِهِمْ ۚ فَهَلْ عَلَى الرُّسُلِ إِلَّا الْبَلَاغُ الْمُبِينُ
Grigore
Închinătorii la idoli vor spune: “Dacă Dumnezeu ar fi vrut, noi nu ne-am fi închinat nimănui în afara Lui — noi şi taţii noştri. Noi nu am fi oprit nimic fără de El.” Şi cei dinaintea lor la fel au făcut. Oare asupra trimişilor nu este doar înştiinţarea cea desluşită?