قَالَ رَبِّ إِنِّي وَهَنَ الْعَظْمُ مِنِّي وَاشْتَعَلَ الرَّأْسُ شَيْبًا وَلَمْ أَكُنْ بِدُعَائِكَ رَبِّ شَقِيًّا
Grigore
spuse: “Domnul meu! Oasele mi s-au înmuiat, iar capul îmi este încins de vâlvătăile cărunţiei. Domnul meu! Niciodată nu am fost năpăstuit când te-am chemat!
: